Monthly Archives: November 2016

  • Edwin (Nigeria): Oamenii care nu respectă țara în care trăiesc fac scandal


    Edwin a bătut peste 7000 de kilometri ca să-și împlinească visul. Nu s-a născut în România, dar gândește și visează în limba română, muncește și-și învață copilul să vorbească românește în România.

    Edwin și-a părăsit țara, Nigeria, pentru a preda limba engleză în China, unde a învățat chineză. Tot în China și-a cunoscut viitoarea soție de origine română, și contactul cu România i-a schimbat încă o dată și radical traiectoria vieții, când a descoperit că-i place această țară mai mult ca oricare alta și că-și dorește cel mai mult să trăiască aici.

    În România, străini ca Edwin mai sunt peste 65.000, veniți din peste 140 de țări. Asociația Conect împreună cu EdituraNext vă face cunoștință cu poveștile lor.

    În ce an ați venit în România?

    Am venit în România pe 26 august 2011. Țin minte data exactă. Am venit din Nigeria, țara mea de origine.

    Ce știu românii despre Nigeria? Ce vă întreabă cel mai des?

    Primul lucru care mă întreabă când văd că vorbesc limba română este de unde sunt, și când le spun că sunt din Nigeria, mă întreabă cum este acolo. Le povestesc și apoi îi întreb și eu dacă au auzit despre Nigeria și ce știu despre ea. Mă întreabă dacă este o țară bogată și eu le spun da, este bogată dar este multă corupție. Unii știu despre Nigeria, alții nu sunt interesați.

    Dar v-au întrebat de ce ați venit în România?

    De foarte multe ori. M-a întrebat lumea și pe stradă de ce am venit în România și le spun că aici este familia mea și aici sunt eu pentru că eu nu vreau să stau departe de familia mea. Și atunci mă întreabă dacă sunt căsătorit aici și eu le spun că da. Mă întreabă: Cu o româncă? și eu le spun: sigur că da.

    Și aveți un copil sau doi?

    Avem un copil de 3 ani și 5 luni, Kevin Constantin [fredonează „Constantine, Constantine”...].

    Deci, copilul s-a născut în România, dacă are numai 3 ani și 5 luni...

    Da, este român adevărat, știe tot felul de lucruri... Eu îl învăț: Băi băiatule, tu ești român! adică să nu se gândească că este din afară. I-am povestit despre România și când lumea mă întreabă de unde sunt, el le spune: Tati este din România. Dacă vine cineva la noi și ne întreabă: De unde sunteți? El zice: România! Noi suntem foarte mândri de România și iubim România foarte mult, ca să știți.

    Care a fost parcursul dvs. din Nigeria până în România? Ați venit direct din Nigeria în România sau ați mai lucrat sau ați mai locuit și în alte țări?

    Am mai locuit și lucrat în China, aproape 6 ani. Am lucrat împreună cu soția, așa am cunoscut-o pe soția mea.

    Unde ați lucrat în China, în ce domeniu?

    Noi am fost profesori de engleză, pentru copii și pentru adulți și pentru elevi.

    Deci sunteți profesor de engleză, de fapt. Limba engleză este limba maternă. Pe lângă engleză ce alte limbi mai vorbiți?

    Mai știu limba chineză, pot să spun că vorbesc OK, nu pot să spun că vorbesc foarte bine, dar vorbesc OK, și limba maternă, care se cheamă Igbo, și limba română.

    Și decizia de a veni în România ați luat-o pentru că v-ați căsătorit cu soția dumneavoastră și era oarecum firesc să veniți aici?

    Da, noi am hotărât să rămânem aici în România. Prima oară am venit în România în 2010, pentru Crăciun și, nu doar că am văzut oamenii, am văzut și țara dar după ce am văzut și munții, am zis: Asta e țara mea! (râde). Peste tot m-am plimbat în China, știu că China este o țară foarte mare și are toate bogățiile și are munți, tot ce vreți dumneavoastră, dar România, după ce am stat de Crăciun, am zis: Asta este țara mea! (râde).

    „Limba chineză nu mi s-a părut așa grea ca limba română”

    Percepția noastră este că limba chineză este o limbă foarte grea. Este adevărat? Cum ați învățat chineză?

    Pentru mine nu a fost foarte greu de învățat. Știam limba Igbo și știam Yoruba și știam engleză și, când am ajuns în China, de vorbit a fost cel mai ușor. A fost ca o melodie care a intrat în capul meu. Între sud și nord există diferențe, diferite dialecte și a fost grea dar pot să spun că în doi ani am început să vorbesc mai fluent, puteam să spun ce vreau, puteam să explic ce vreau. După doi ani am început să scriu și acest lucru este cel mai greu, pentru că există multe caractere pe care nu le știi, care arată la fel dar trebuie să știi cum să le scrii ca să știi cum să le diferențiezi.

    Și limba română când ați început să învățați? În China, de la soția dumneavoastră sau abia când ați venit în România?

    Nu vreți să știți despre limba română, cât de greu mi-a fost să o învăț. Limba chineză nu mi s-a părut așa grea. Limba română, pot să spun că este diferită, este limbă latină, care este altfel. Limba chineză seamănă cu limba Yoruba, are niște cuvinte similare, dar româna...

    Deci chineza seamănă cu un dialect african? 

    Da, seamănă. După ce am învățat limba chineză nu am mai știut să vorbesc Yoruba, am uitat-o imediat. Mi-a intrat limba chineză și mi-a scăpat dialectul celălalt. Limba română... Când am venit prima dată, auzeam oamenii vorbind așa, tdt, ta, ta și se auzea așa, ca o melodie și nu știam despre ce este vorba. Și am cumpărat un material, să învăț. Cum să fac? ce? de unde încep? În primele 6 luni comunicarea cu soacră-mea era foarte grea. Mi-a zis: Ti-e foame? și eu am făcut:ăăăă, nu am înțeles nimic. A fost foarte greu. După 6 luni am început să învăț. În primele luni am stat la Târgoviște și nu a fost nevoie să vorbesc limba română.

     

    ”Întotdeauna vei arăta ca un străin în România dacă nu știi limba română”

    Să înțeleg că în China ați vorbit chinezește cu soția?

    Și soția mea vorbește limba chineză, dar în China am vorbit doar în engleză. Abia când am venit în România am început să învăț. Am întrebat numai niște cuvinte, o întrebam și uitam imediat, pentru că nu mă gândeam că este important. Când am venit, toată lumea vorbea cu mine în limba engleză și eu răspundeam, pentru că nu știam altfel. După 6-7 luni ne-am mutat în București și am început să lucrez într-un hotel și, de atunci, mi-am dat seama că trebuie să învăț limba asta.

    Aveam nevoie de limba română ca să lucrez. Nu că era grav că nu știam limba română, dar știu că românii sunt foarte mândri de limba lor. Mi-am dat seama că limba este un lucru foarte important, este o limbă pe care trebuie să o știu și eu pentru viitor, pentru a deveni ce trebuie aici în Romania; dacă vrei să mergi mai departe, dacă vrei să reușești în România, trebuie să știi să vorbești limba română. Engleza este OK, dar întotdeauna vei arăta ca un străin în România dacă nu știi limba română și asta nu-mi place.

    Cum v-ați descurcat cu gramatica limbii române și cu pronunția sunetelor atât de diferite? Cum ați învățat să spuneți „smântână” sau „știință” sau...?

    Nu vreți să știți (râde). A fost foarte greu. Greu, greu. Când am cumpărat materiale, am citit și am văzut că niște litere sunt diferite, erau „ț”, „ș”, „ă”, nu știam unde să încep. Mi s-au tăiat picioarele. Am citit o zi, aveam timp să citesc. Am citit gramatică. Am cunoscut oameni care au venit și mai devreme decât mine, stăteau de 4 ani în România dar eu abia venisem de un an sau 8 luni. Și am zis, astăzi citesc gramatică. Am repetat, am repetat și când nu știam, o întrebam pe soție Asta cum se spune? Și ea spunea „smântână” și eu nu puteam să spun. De la început am forțat foarte mult. M-am forțat. Eu am zis că vreau să învăț gramatica asta și gramatica mi-a zis: Nu așa băiatule, nu așa se învață...Trebuie să ai răbdare. Și de atunci am învățat gramatică. Cum vine, ce înseamnă asta... Am ascultat la radio, am văzut cum folosesc oamenii... știu cum se conjugă verbele, cum se pun cuvintele. Ce am citit atunci a primit o formă, am început să vorbesc.

    Se spune că facem anumite lucruri doar în limba maternă. De exemplu, că numărăm sau visăm. Există lucruri pe care le faceți doar în limba engleză? Ați visat în limba chineză sau în română?

    Acum doar în limba română visez.

    Și când numărați, în ce limbă numărați?

    Dacă sunt la serviciu, în engleză. La piață calculez în limba română imediat. Dacă sunt plecat, mi-e mai ușor în engleză, dar aici fac totul în limba română. Am fost în Belgia, în Italia și vorbeam cu oamenii în limba română. Serios! Soția îmi spunea: Aici nu este România, ce-i cu tine? Eu vorbeam în limba română și omul mi-a zis: Non capisco, non capisco... Și mi-am zis: revino-ți.

     

    „Îmi place de mor muzica populară românească”

    Ce anume vi se pare cel mai interesant din cultura română? Ați fost vreodată la teatru în limba română, de exemplu?

    Nu am fost niciodată la teatru, dar mă uit la televizor. Ce îmi place foarte mult din cultura română este muzica populară. Toată ziua aș asculta. Când am stat în Târgoviște nu am ascultat niciodată, dar când am dat prima oară drumul la radio și s-a auzit di, di, di... se aude aproape ca melodiile Africii, din, din, dirin, din... (cântă).

    Știți că muzica populară diferă de la o regiune la alta. Știți care regiune este mai interesantă pentru dumneavoastră?

    Cred că cea din Transilvania este cea mai interesantă, dar și muzica moldovenească. Cred că cea din Transilvania este cea mai interesantă, dar nu pot să spun cine cântă, de unde, din ce regiune...

    Muzica românească vă amintește de ritmurile tradiționale din Africa?

    Dacă știți muzica, o să vă dați seama despre ce vorbesc pentru că muzica este în același ritm. Aici este altfel, dar se aude un ritm ta, ta, ta... (fredonează), se dansează același lucru. Avem și noi același lucru, care se aude aproape la fel și de aceea îmi place. Soției mele nu-i place muzica populară. Eu pot să mor pentru muzica populară (râde). Maria Tănase, o mare cântăreață. Mie îmi place foarte mult de ea și vocea ei.

    Și în afară de muzica populară vă mai place ceva din cultura română, vă place vreun scriitor român?

    Îmi place mâncarea.

    Ați învățat să gătiți românește?

    Cred că băiatul meu numai românește mănâncă. Numai mâncare românească mănâncă.

    Dar dumneavoastră știți să gătiți?

    Eu sunt bucătarul casei. Am învățat la soacră un pic, mai avem mult de învățat, dar știu, dacă vreau.

    Care sunt amintirile cele mai plăcute din România?

    Ce întrebare. Sunt multe. Nașterea copilului. Primul meu job. Am văzut cum am crescut, în fiecare zi. Mă gândesc cum eram când am venit aici. Mă gândesc: Uite unde ai ajuns! Mă trezesc și mă gândesc: Vorbesc limba română. Nu pot să cred că vorbesc limba română, este o limbă care mi s-a părut foarte grea, foarte grea pentru mine, dar am găsit soluția.

    Aveți mulți prieteni români?

    Am.

    Vă ajută faptul că vorbiți cu ei?

    Nu. Depinde. Acasă vorbim numai limba română. Copilul vorbește numai cu mine limba engleză, ca să învețe și această limbă. Am încercat să-l învăț și limba chineză, dar nu vrea. E căpos, e puturos și nu vrea. Când mergem afară, când ne întâlnim cu oameni spune: Eu știu limba chineză! Poftim? Ce știi în limba chineză? Nǐhǎo.

    Știe să salute în limba chineză...

    Care este relația dumneavoastră cu România? Vă simțiți aici ca acasă?

    Mamă, nu vreți să știți. Pot să și mor pentru România. Da, eu sunt, cum se zice, patriot, adică eu iubesc România și simt că România este țara mea, adică nu mă simt ca un nigerian, mă simt nu un pic, mă simt ca un român.

    Întotdeauna m-am întrebat dacă străinii care obțin cetățenia română înțeleg ce mare schimbare în viața lor este să adopte o altă țară, căreia îi jură credință.

    Nu știu despre ei, dacă toată lumea care vrea să devină cetățean român se simte cum mă simt eu, dar dacă reușesc eu să devin cetățean român este un lucru foarte important. Aș fi mândru. Sper că în ziua aceea nu o să plâng toată ziua. Adică este ceva care mă face să mă simt foarte, foarte fericit.

     

    „I-am zis, Domnule, ați citit vreodată Constituția României? Și el a zis: Nu!”

    V-ați simțit vreodată discriminat în România? instituțiile publice, băncile, v-au discriminat vreodată pentru că sunteți străin?

    Nu, am și cumpărat apartament și nu a fost nicio problemă. Am luat bani de la bancă. Nu a fost nicio problemă. Discriminarea se face când oamenii nu respectă legea. Eu primul lucru pe care l-am citit este Constituția!

    Ați citit Constituția României?

    Normal, am citit Constituția. Am avut niște discuții cu un vecin, care spunea că lui nu-i plac străinii. Mă întreba de ce am venit aici in România. Și i-am zis, eu am venit aici pentru că iubesc România și el se uita așa la mine, adică ce înseamnă să iubești România? Tu nu ești român. Da, eu nu sunt român dar, dacă citești în Constituție, dacă eu vorbesc limba română, o să dobândesc cetățenia română și voi avea aceleași drepturi. Și el zicea că nu este de acord, că n-o să fiu niciodată român, chiar dacă vorbesc limba română și obțin cetățenia română. I-am zis, asta este în capul dumneavoastră. Eu sunt român (râde). Băiatul acesta era un vecin. Stătea lângă mine și, de câte ori trecea pe lângă mine mă întreba: Dar de ce ai venit în România? Pentru că el nu vrea ca oamenii să vină în România, vrea ca noi să stăm în țara noastră. Și i-am povestit de Constituție. I-am zis, Domnule, ați citit vreodată Constituția României? Și el a zis: Nu. Păi, nu știți! Și i-am zis, ca străin în România am drepturi ca și dumneavoastră. A zis: Cum așa? Am zis: tot ce puteți să faceți pot să fac și eu dacă devin român. Constituția protejează oamenii străini care vin în România. Acum este OK. Când mă vede mă respectă acum (râde). I-am zis că eu nu sunt la fel ca oamenii pe care îi vedeți la televizor. A zis, oamenii fac scandal. Eu nu fac scandal. Oamenii care nu respectă țara în care trăiesc fac scandal. După ce i-am explicat a zis: Băi, dar omul ăsta este interesant (râde). Din ziua respectivă, când mă vede zice: Salut și eu zic: Salut! Nu mai am nicio problemă cu el.

    Ce știați despre România înainte să veniți aici?

    Absolut nimic. Știam despre țară, despre Hagi, știam despre Mutu care a jucat la Chelsea, nu știam nici despre Smiley, nici despre Loredana, nici despre Horia, Delia, oamenii ăștia. Dar, după prima zi când am venit aici am ascultat la televizor și l-am auzit pe Smiley cântând tiri, riri, tara... (fredonează) și am întrebat-o pe soție: Cine este ăsta? Și ea mi-a zis Smiley. Este primul cântăreț român pe care l-am ascultat. Și pe urmă am mai ascultat și pe Andra, mi-a plăcut foarte mult, e frumoasă. Nu știam absolut nimic, nici orașele, mi-am luat o carte, am citit, am citit on-line, mergeam la serviciu, citeam Constituția, vedeam, pentru că este în interesul meu.

    Ați vizitat România, în afară de Târgoviște, unde ați mai fost?

    Am fost... Îmi place la munte, aș putea să stau toată viața la munte. Am fost la Cluj, ne gândim și noi să mergem în Moldova, nu în Moldova țară, în Moldova românească, am văzut niște poze cu  munți și toate celelalte. Soției mele nu-i place să călătorească în România, eu vreau să vizitez peste tot. Știi ce îmi place foarte mult? Îmi place la țară în România. Oamenii fug afară. Românii zic: România e rea, România e rea. Ce știți? Vă las să trăiți 2 minute în Nigeria și când o să veniți înapoi o să pupați pământul și o să ziceți: Mamă, ce țară! O iubesc. Asta nu știu oamenii.

    Înțelegeți? Visul meu, în fiecare zi, devine așa cum mi s-a povestit.

    Vă doresc din toată inima să aveți viața pe care v-o doriți și să-l vedeți pe fiul dumneavoastră cum își îndeplinește visul, așa cum ați făcut-o și dumneavoastră.

    Mulțumesc foarte mult.

1 Articol(e)