Interviu în premieră cu Roxana (Mareș) Iordănescu, autoarea Manualului de limbă arabă pentru începători - Partea I


În scurt timp o să puteți achiziționa, de pe site-ul www.nextpublishing.ro, Manualul de limba arabă pentru începători. Până atunci, vă invităm să aflați mai multe informații despre autoarea acestuia - Roxana Iordănescu (fostă Mareș), fermecătoarea limba arabă, dar și despre modul în care a fost conceput și gândit manualul, într-un interviu realizat de colega noastră, Veronica Lazăr.

 Roxana MaresRoxana Mareș-Iordănescu

Prima parte a interviului[1]

În timpul care-i rămâne între orele de arabă pe care le predă la o universitate privată din București, Roxana Mareș, acum Roxana Iordănescu, citește, scrie și predă arabă, fiindcă, așa cum spune chiar ea, de când a început să exploreze spațiul cultural arab, n-a trecut o zi să nu citească câte ceva în această limbă care îi deschide o realitate inaccesibilă nouă, celor care cunoaștem doar una, două sau trei limbi europene.

Am stat de vorbă cu Roxana într-o dimineață luminoasă de iunie, 2016, și ne-a povestit despre experiența ei neobișnuită de studentă, dar și despre cum a descoperit, mai târziu, cele mai bune metode de predare a limbii arabe.

În urma acestor experiențe și a diverselor experimente pedagogice, Roxana a hotărât să rezolve ea însăși problema de care s-a tot lovit ca studentă și ca profesoară și să creeze niște manuale.  Un manual de limba arabă pentru românii care doresc să studieze la nivel începător, dar și un manual de română adaptat nevoilor de învățare ale vorbitorilor nativi de arabă, ea nefiind la prima încercare de acest fel, lucrând alături de prof.univ.dr. Nicolae Dobrișan la editarea câtorva volume.

---------------------

RM (Roxana (fostă Mareș) Iordănescu): Predau arabă de la 22 de ani. Într-o zi, după terminarea facultății, când mă plimbam prin parc cu câinele meu, Mini, am primit un telefon de la decanul facultății, o doamnă minunată, care m-a întrebat dacă n-aș vrea să devin profesor la ei. Și eu am răspuns, speriată: da! Când ar trebui să încep? Și doamna decan conf.univ.dr. Gabriela Lupchian, care din pacate s-a stins, m-a luat ca din oală: la ora patru ai curs. Și m-am dus, iar studenții erau mai în vârstă decît mine, deși erau anul întâi. Și m-am apucat de treabă, și am predat 12 ani.

Mi-au prins foarte bine acești 12 ani, pentru că am învățat niște lucruri pe care nu ți le poate preda și explica nimeni în facultate. Timpul alocat predării limbii arabe în cei trei ani de studio din timpul facultății este relative scurt în comparativ cu așteptările absolvenților și viitorilor angajatori.

Mai târziu am început colaborarea cu câteva școli de limbi străine, unde, prin 2007-2009, a fost un val de persoane dornice să învețe arabă. Eu încă nu am înțeles de ce în România nu există deschidere spre limba arabă, de ce există doar două instituții de învățământ superior unde se învață arabă, de ce nu există nici un liceu românesc în care să se predea limba arabă, optional sau facultativ. Lumea nu cunoaște lumea și civilizația arabă, nu știe cine sunt scriitorii arabi, ce au făcut arabii pentru noi. Și noi românii nu studiem destul despre cei care au inventat alchimia, astronomia, medicina, algebra, și așa mai departe.

Și este ciudat să ajungi la facultate la 18 ani și să începi să înveți alfabetul. Pentru că eu realizez că în cei trei ani de zile în care faci facultatea ajungi doar să spui de unde ești, să știi să te prezinți, să spui unde ai învățat arabă și să ceri niște informații de bază. Nici măcar un [nivel de competență, n. red.] A1! Și nu poți oricum să-l numești A1, pentru că apare prăpastia aceasta între limba literară și dialectele arabe vorbite.

REP (Reporter / Veronica Lazăr): Cum te-ai hotărât să te apuci de arabă?

RM: Din întâmplare. Glumesc!Familia mea m-a încurajat să merg la medicină. Dar după ce am susținut o parte dintre examenele de admitere, le-am spus părinților mei că eu vreau să urmez o facultate de limbi străine.

REP: Și te-au sprijinit?

RM: Da. Părinții mei m-au susținut în toate proiectele mele, m-au încurajat și daca nu erau ei, eu nu eram ce sunt acum. Familia mea se ocupă de domeniul medical și din păcate pentru ei și poate pentru mine nu am ales să îi urmez, dar am simțit că eu vreau să merg pe alt drum. Am reușit să o conving pe mama să meargă cu mine în câteva țări arabe, dar din păcate nu toate experințele legate de țările arabe sunt frumoase. Diferențele culturale sunt uneori prea mari.

Pentru arabă, la nivelul începător este nevoie de 2000 de ore pentru a ajunge la nivelul A1 al unei limbi vorbite în Europa.

Rep: Spuneai la un moment dat că ce înveți la școala nu e de fapt araba pe care o vorbesc arabii.

RM: Nu trebuie interpretat ad literam. Pentru că nu ai destul timp să înveți atât limba arabă literară cât și un dialect arab, cel puțin. Și studentul nu face oricum, în trei ani de facultate, trei ani de studiu de limba arabă, pentru că anul universitar are aproximativ nouă luni, din 36 de luni 12 sunt de vacanță, și au rămas 24 de luni. Și din trei ani de facultate, să zicem că 12 luni înveți o altă limbă străină, și celelalte 12 numai îți rămân pentru arabă.  De fapt, pe săptămână, stundenții au doar 12 sau 14 ore. Și cu asta nu poți ajunge nici măcar la A1. Pentru arabă, la A1+ ai nevoie de 2000 de ore de studiu, iar ei fac doar cam 800 de ore în trei ani. Acest număr de ore de studi este

Rep: Sună foarte dificil.

RM: Primul lucru care te face să dai înapoi la arabă este alfabetul. Limba arabă folosește un alfabet propriu, de tip abjad, alphabet pe care îl folosesc și alte limbi. În primul rând se scrie de la dreapta la stânga, lucru care pentru vorbitorii limbilor indo-europene în alfabet latin e o problemă, că deschizi cartea din spate, scrii din capătul celălalt, nu din cel în care ai fost obișnuit toată viața. Mulți dintre ei nici măcar nu știu cum să deschidă cartea și e un moment destul de hazliu la începutul anului I.

Când te apuci de arabă ți se dezvoltă foarte mult mintea.

Hai să zicem că cineva care-și dorește cu adevărat să învețe trece peste faptul că se scrie de la dreapta la stânga, învață literele alfabetului și le asociază cu niște pictograme – dar în arabă nu poți face același conexiuni ca în triunghiul lingvistic al lui Saussure, imagine-gând-sunet.

Dacă treci și peste dificultatea alfabetului și înveți să scrii într-un alfabet nou, te blochezi în faptul că fiecare literă a alfabetului arab are patru forme. Te-ai oprit aici. Sau înveți și asta, după care realizezi că în arabă există trei feluri de „h”, două feluri de „s”, trei feluri de „d” și trei feluri de „t”. Și dacă nu ai urechile ciulite nu-ți dai seama de diferente, mai ales că diferența dintre sunete în interiorul cuvintelor este foarte mică. Bineînțeles, că toate aceste lucruri pe care ți le spus sunt susținute de o lingvistică extreme de bine stabilită, reguli de fonetică și fonologie, dar mi-am permis să fiu mai puțin formală.

După ce treci peste toate lucrurile acestea, ajungi la faptul că în arabă există trei vocale – trei vocale lungi și corespondentul lor trei vocale scurte (a, u, i), care au nume diferite de numele semi-consoanelor. Și tu trebuie să te descurci cu trei vocale. Cele trei vocale scurte nu sunt marcate grafic. Ele sunt marcate în scris doar în Coran, în cărțile de poezie sau de proză extrem de îngrijite și în cărțile școlare până la clasa a patra în general. În dialectele arabe se întâlnesc și celelalte două vocale simple e și o, dar si diftongi și triftongi. Există de câțiva ani o tendință de a scrie în limba arabă cu alphabet latin, dar de cele mai multe ori dialectele arabe se scriu tot cu ajutorul alfabetului arab.

Rep: Și atunci cum știi să citești?

RM: În primul rând, când vrei să citești un cuvânt, كتب, rădăcina triconsonantică kataba. După care, dacă nu pronunți cum trebuie, „cărți” se transformă în „a fost scris” sau el a scris – deci aceleași litere pot avea trei sensuri.

Apoi, ca începător, trebuie să fii foarte atent să-ți dai seama de context. Când scrii, trebuie să ții minte foarte bine cum s-a pronunțat, încât să nu scrii vocala scurtă în loc de vocala lungă.

Și trei, trebuie să fii atent la diferențele dintre sunete.  Probabil nu sesizezi nici o diferență între سار (transcriere fonetică saara) și صار ṣaara. Sau în momentul în care spun سار –صار, ți se poate părea că vorbesc un pic pe nas. Unul înseamnă a merge ( el a mers), și altul înseamnă a devein (el a devenit).

REP: Predai araba în limba româna?

RM: Da. La început se pune foarte mult accentul pe scriere – n-aș putea spune că, fără o bază, dacă aș preda doar în arabă, studenții vor înțeleage totul. Eu am trecut prin aceasta experiență. Bursa pe care am avut-o în Siria m-a aruncat într-o țară în care nu înțelegeam nimic, într-o școală în care nici un profesor nu vorbea engleza și în care totul era scris în arabă și predat în arabă. Eu făcusem doi ani de facultate și nu știam cum se spune subiect în arabă, în schimb puteam sa fac analize morfo-sintactice și extragere de rădăcini din aproape orice cuvânt învățat!

De aproximativ șapte ani, predau studenților români toată terminologia în arabă, că altfel n-au cum să înțeleagă. De aceea apare așa și în carte [manualul de limba arabă pentru începători, în apariție la editura NEXT Publishing, n. red.]. Cartea pare stufoasă, dar  în momentul în care descoperi această limbă, sursele tale de informații sunt infinit nelimitate, ai acces la informații inaccesibile altor oameni.

Fiecare schemă de derivare îți arată încărcătura semantică a cuvântului

REP: Spuneai la un moment dat că limba arabă e matematică.

Da, pentru că în arabă nu există excepții ( sau dacă există sunt foarte puține și sunt clasificate). Gramatica este bazată pe un număr fix de scheme verbale, de la care se derivă nume care se comportă ca niște substantive, participii (activ și pasiv). Sistemul de derivare arab face ca un dicționar cum e cel al domnului  professor Agiemin Baubec [Dicționarul turc-român și român turc, publicat la editura NEXT Publishing, n. red] să fie ușor de folosit pentru un european, în schimb eu cred că cel mai bun dicționar pentru un vorbitor român care vrea să învețe araba este cel pe rădăcini, dicționarul Hans Wehr. Dacă extragi rădăcina verbală și reușești să-ți însușești șapte-opt scheme de derivare pentru partea nominală și cel puțin zece pentru partea verbală, dintr-o rădăcină verbală formată din trei litere poți forma cel puțin 30 de cuvinte, pentru că știi că toate cuvintele care au o anumită schema arată persoana care face acțiunea verbului.

Schemele acestea nu se schimbă, sunt invariabile. Conjugările sunt neschimbate. Din punctul acesta de vedere, e limba pe care și-ar dori s-o învețe oricine.  Să îți dau niste exemple:  كتبتُ , اجتمعتُ, شَرِبتُ , نَجَحتُ  (am scris, m-am întâlnit, am băut, am reușit) se termină în -tu, și aceasta înseamnă că toate verbele exprima o actiune facută de persoana I, singular. Nu se schimbă nimic în radacina verbală, verbul primește o desinență modală. La neîndeplinit, sau cum este cunoscut în limbile indo-europene, la timul prezent la tema verbală se adaugă prefixe și sufixe corespunzătoare pentru fiecare persoană. Sunt aceleași prefixe și sufixe, oricare ar fi verbul. De aceea este ușor,  fiind diferit de sistemul de conjugare din limba română, care are patru conjugari.

De ce am spus că limba arabă este ca matematica? Eu nu sunt o admiratoare a științelor exacte.Ce sperie pe foarte multă lume sunt aceste scheme ale formelor verbale derivate. Marea sperietoare e un tabel de forme verbale derivate. Dacă înveți schemele din acest tabel, poți sta liniștit, chiar dacă nu știi cuvântul.Glumesc!  Mai devreme sau mai târziu îți aduci aminte de la ce rădăcină provine, îi descoperi rădăcina, știi care sunt sensurile și îl traduci fără dicționar. Acolo ajungi. Fiecare schemă de derivare exprima încărcătura semantică a cuvântului, adică de la ce rădăcină vine el și în al doilea rând în ce s-a transformat el și care sunt sensurile pe care le poartă.

Potrivit website-ului http://www.effectivelanguagelearning.com/language-guide/language-difficulty, este nevoie de 2200 de ore de limba arabă pentru a te numi vorbitor de limba arabă.

REP: Cum se pot clasifica limbile după dificultate?

RM: Academiile lingvistice a făcut-o în funcție de niște criterii gramaticale, morfologice, semantice și sintactice. Dar limba arabă este logică. Nu cred că din anul 2000 și până acum a fost vreo zi în care să nu citesc ceva în arabă, vreo zi în care să nu învăț un cuvânt în arabă și vreo zi în care să nu spun un cuvânt în arabă.

REP: Dar contactul lingvistic cu nativi e esențial?

RM: Problema care apare în contactul cu un vorbitor nativ este că acesta vorbește în dialect, de cele mai multe ori, dialectologia fiind  disciplina pe care studenții o învață abia în anul III. Noi în anul I și II construim foarte mult pe baza limbii literare. Când ajungem în anul III și încercăm să-i învățăm dialect, schimbam radical toată abordarea limbii arabe, pentru că există diferențe majore între limba literară și dialectele arabe.Tendința dialectului este să simplifice limba - și te trezești că toate terminațiile cazuale și modale învățate dispar sau se scurtează. Și te întrebi, ca student, de ce le-am învățat? Pentru că oricum pe stradă nu mă bagă nimeni în seamă dacă vorbesc așa, și dacă mă înțeleg râd de mine și spun că vorbesc ca la televizor.

REP: E ca o limbă din cărți?

RM: Nu. Limba arabă literară este limba oficială a adminstrației, culturii, poeziei în toate cele 22 de state arabe.

[1] Partea a II-a a interviului este disponibilă aici.

Comentarii